poticălít, poticălítă, adj. (înv.) care a fost abătut de la calea cea dreaptă; amăgit; înșelat, păcălit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POTICĂLÍ, poticălesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A amăgi, a păcăli. – Din poticală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe; a înșela, a păcăli
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink