POTẤNG, potânguri, s. n. Lanț, curea etc. care leagă plugul de grindei. – Din scr. poteg, magh. pating.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POTÂNG ~uri n. Lanț cu care se leagă plugul de cotigă. /<sl. potengu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POTÂNG s. (TEHN.) (reg.) chișer, gânj, mâță. (~ la plug.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

potâng, -ă, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) cocoșat; strâmb, pocit. 2. (s.n.) împletitură circulară de nuiele sau lanț, curea etc. care leagă grindeiul plugului de roți sau de cotigă; chișer, gânj, mâță. 3. (s.n.) lanț, curea, bucată de fier etc. cu care se leagă leuca de loitra carului. 4. (s.n.) nuia cu care se trage clopotul la biserică. 5. (s.n.) inel de piele care leagă cele două curele ale oglavei (v.) atunci când se înjugă două rânduri de vite la plug. 6. (s.n.) bătătură făcută la ceafa boului din cauza jugului. 7. (s.n.) petec de pânză gros, plin de ațe cusute una peste alta, scorțos și negru. 8. (s.n.) trăznaie, poznă, boroboață.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

potâng s. n., pl. potânguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink