POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POSLÚȘNIC ~ci m. înv. Slujitor la un boier sau la o mănăstire, scutit de dări. /<sl. poslušiniku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POSLÚȘNIC s. v. om de serviciu, servitor, slugă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poslúșnic s. m., pl. poslúșnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink