POSESÓR, -OÁRE, posesori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ (Înv. și reg.) Arendaș. 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de înot. – Din fr. possesseur, lat. possessor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

POSESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care posedă. /<fr. possesseur, lat. possessor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POSESÓR, -OÁRE s.m. și f. Deținător al unui bun, al unui lucru; (p. ext.) proprietar, stăpân. [Cf. fr. possesseur, lat. possessor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POSESÓR, -OÁRE s. m. f. cel care posedă (1) ceva. (< fr. possesseur, lat. possessor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POSESÓR s. 1. deținător, proprietar, stăpân, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. v. detentor. 3. v. purtător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POSESÓR s. v. arendaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

posesór s. m., pl. posesóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

posesoáre s. f., g.-d. art. posesoárei; pl. posesoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink