PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PORÚCIC s. v. locotenent, ofițer.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

porucíc (porúcici), s. m. – Locotenent al armatei ruse. Rus. porŭcik (Cihac, II, 278). Sec. XIX, ant.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

porúcic s. m., pl. porúcici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink