PORTÁRMĂ s. f. Purtare, deținere a unei arme de foc. Permis de portarmă. – Port¹- + armă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTÁRMĂ f. : Permis de ~ permis de a avea și a purta o armă de foc. /port- + armă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTÁRMĂ s. f. purtare, deținere a unei arme de foc. (< fr. porte-arme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

portármă s. f. (sil. mf. port-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORTÁRM, -Ă adj. Care deține o armă. ◊ Permis portarm = autorizație oficială de a purta o armă. // s.f. Purtare, deținere de armă. [Cf. fr. porte-arme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink