PORECLÍRE, porecliri, s. f. Faptul de a porecli. – V. porecli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

poreclíre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. poreclírii; pl. poreclíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORECLÍ, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) poroclí vb. IV] – Din poreclă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PORECLÍ ~ésc tranz. (persoane) A numi cu o poreclă. /Din poreclă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PORECLÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de porecle (unul cu altul). /Din poreclă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORECLÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORECLÍ vb. v. chema, numi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poreclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclésc, imperf. 3 sg. porecleá; conj. prez. 3 sg. și pl. porecleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink