POPICÁR, -Ă, popicari, -e, s. m. și f. Jucător de popice (1). – Popic + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POPICÁR ~i m. Jucător de popice. /popic + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

popicár s. m., pl. popicári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink