POPICĂRÍE, popicării, s. f. Loc, teren, local (special amenajat) unde se joacă popice (1). – Popic + suf. -ărie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POPICĂRÍE ~i f. Teren special amenajat pentru jocul de popice. /popic + suf. ~ărie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

popicăríe s. f., art. popicăría, g.-d. art. popicăríei; pl. popicăríi, art. popicăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink