POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicărie. 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor. [Var.: (reg.) popícă s. f.] – Pop¹ + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍC ~ce n. 1) la pl. Joc distractiv cu nouă piese cilindrice de lemn așezate vertical, care constă în doborârea lor cu ajutorul unei bile de lemn, aruncate pe un jgheab. 2) la sing. Piesă cilindrică de lemn folosită în acest joc. /pop + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍC s. (SPORT) (prin Transilv.) cuglă. (A doborât un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍC s. v. mănușă, picior.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

popíc, popíci, s.m. (reg.) preot tânăr lipsit de experiență; popoiac.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

popíc s. n., pl. popíce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

popic, popice s. n. (er., glum.) penis.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a juca popice expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink