PONTUÍ, pontuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se înțepa cu vorba, a se tachina unul pe altul. – Don pont1.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pontuí, pontuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink