PONTÍFICE, pontifici, s. m. (Rar) Pontif. [Var.: (înv.) pontéfice s. m.] – Din lat. pontifex, -cis, it. pontefice.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PONTÍFICE s.m. Pontif. [Var. pontefice s.m. / < lat. pontifex, cf. it. pontifice].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PONTÍFICE s. m. pontif (1). (< lat. pontifex, it. pontifice)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PONTÍFICE s. v. pontif.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pontífice s. m., pl. pontífici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PONTIFICÁ vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pontificá vb., ind. prez. 1 sg. pontífic, 3 sg. pontífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink