POMĂDÁRE s. pomăduire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POMĂDÁ, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A POMĂDÁ ~éz tranz. 1) (pielea, părul) A da cu pomadă. 2) fig. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a linguși; a măguli. /<fr. pommader
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POMĂDÁ vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var. pomădui vb. IV. / < fr. pommader].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POMĂDÁ vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr. pommader)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POMĂDÁ vb. a (se) pomădui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POMĂDÁ vb. v. flata, linguși, măguli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pomădá vb., ind. prez. 1 sg. pomădéz, 3 sg. și pl. pomădeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink