POLOGÁR, pologari, s. m. (Reg.) Persoană care întoarce, împrăștie și adună fânul cosit; pologaș. – Polog1 + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pologár2, pologáre, s.n. (reg.) 1. secerătoare mecanică. 2. greblă la secerătoarea nelegătoare, care dă pologul (v.) jos de pe masa mașinii.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pologár s. m., pl. pologári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink