POLOBOCÉL, polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocél s. n.] – Poloboc + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLOBOCÉL s. v. butoiaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

polobocél s. n., pl. polobocéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink