POLNOGLASÍE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

polnoglasíe s. f. (sil. -gla-), art. polnoglasía, g.-d. polnoglasíi, art. polnoglasíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink