POLIZÓR¹, polizoare, s. n. Mașină-unealtă folosită la prelucrarea prin așchiere a suprafețelor cu ajutorul unei pietre abrazive în formă de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o mișcare de rotație. – Din fr. polissoir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIZÓR², -OÁRE, polizori, -oare, s. m. și f. Tehnician care lucrează cu polizorul. – Din fr. polisseur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIZÓR ~oáre n. Mașină-unealtă prevăzută cu piatră abrazivă, folosită la prelucrarea pieselor metalice prin șlefuire. /<fr. polissoir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIZÓR s.n. Mașină-unealtă prevăzută cu o piatră specială, folosită pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIZÓR s. n. mașină-unealtă, cu o piatră abrazivă, pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polizór s. n., pl. polizoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

polizór s. m., pl. polizóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

polizor, polizoare s. n. (intl.) anchetă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink