POLISINTÉTIC, -Ă, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Ale cărei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor părților frazei într-un lung cuvânt compus. – Din fr. polysynthétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISINTÉTIC ~că (~ci, ~ce) (despre limbi) Care redă sensurile gramaticale ale cuvintelor printr-o succesiune de afixe. /<fr. polysynthétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISINTÉTIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care folosește, în cadrul propoziției, cuvinte lungi și complexe, corespunzătoare mai multor cuvinte din alte limbi; incorporant. [< fr. polysynthétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISINTÉTIC, -Ă adj. (despre unele limbi) care încorporează într-un singur cuvânt toate părțile de propoziție; încorporant. (< fr. polysynthétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISINTÉTIC adj. (LINGV.) incorporant. (Limbă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

polisintétic adj. → sintetic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink