PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din gr. polis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓLIS ~uri n. (în Grecia antică) Formă de organizare social-politică și economică a societății sclavagiste; oraș-stat. /<ngr. pólis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl. -suri. / cf. fr., it., gr. polis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr. polis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pólis s. n., pl. pólisuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓLIȘ s. n. cârnat polonez. (< engl. polish/sausage/)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓLIȘ s. (cârnat) polonez. (A mâncat ~ cu pâine.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

póliș s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink