POLIPROPILÉNĂ, polipropilene, s. f. Material plastic ușor și rezistent, obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. – Din fr. polypropylène.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIPROPILÉNĂ f. Produs plastic macromolecular ușor, rezistent la temperaturi înalte și la coroziune, folosit la fabricarea diferitelor obiecte (recipiente, conducte etc.). /<fr. polypropyléne
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIPROPILÉNĂ s. f. masă plastică ușoară și rezistentă, prin polimerizarea catalitică a propilenei; polipropenă. (< fr. polypropylène)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIPROPILÉNĂ s. (CHIM.) polipropenă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polipropilénă s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. polipropilénei; pl. polipropiléne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIPROPILÉNĂ (‹ fr.) s. f. (CHIM.) Produs macromolecular obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. Material plastic ușor, rezistent la temperaturi ridicate și la coroziune, folosit la fabricarea conductelor, a recipientelor pentru industria chimică, a obiectelor de menaj etc. Sin. polipropenă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink