POLÍMĂ, polime, s. f. (Reg.) Soi (rău), pramatie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2. eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink