polihróniu s.n. (înv.) formulă sau cântec liturgic de felicitare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polihróniu (-ii), s. n. – Formulă înv. de felicitare. Ngr. πολυχρόνιον „mulți ani (de viață)”. Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polihróniu, polihronii s. n. Tedeum. – Din gr. polihronion.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink