POLIETILÉNĂ s. f. Material plastic obținut prin polimerizarea etilenei, întrebuințat la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyéthylène.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIETILÉNĂ ~e f. Produs chimic macromolecular, elastic, de culoare albă, obținut prin polimerizarea etilenei. [Sil. -li-e-] /<fr. polyéthylene
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIETILÉNĂ s.f. Masă plastică obținută prin chimizarea produselor petroliere și a gazelor de sondă și de cracare, utilizată în industria de ambalaje și a obiectelor de uz casnic. [< fr. polyéthylène].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIETILÉNĂ s. f. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. (< fr. polyéthylène)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIETILÉNĂ s. v. polietenă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polietilénă s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. polietilénei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIETILÉNĂ (‹ fr., germ. {i}) s. m. Produs macromolecular obținut prin polimerizarea etilenei; este un material solid, de culoare albă, cu densitate mică, cu punct de înmuiere 120-145ºC și cu bună rezistență mecanic și chimică și electroizolant. Se întrebuințează la confecționarea ambalajelor, a filmelor, a conductelor, a recipientelor, în electrotehnică etc. Se mai numește polietenă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink