POLICONDENSÁRE s. f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. – Poli- + condensare (după fr., engl. polycondensation, germ. Polykondensation).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICONDENSÁRE s.f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. [După fr. polycondensation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICONDENSÁRE s. f. reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea unor produse secundare. (după fr. polycondensation, germ. Polykondensation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
policondensáre s. f., g.-d. art. policondensării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICONDENSÁRE (‹ poli- + condensare) s. f. Reacție chimică (metodă de sinteză a polimerilor) în care are loc unirea alternantă a mai multor molecule de reactanți într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produși secundari (apă, amoniac, acid clorhidric etc.). Se aplică în ind. chimică la obținerea poliamidelor, rășinilor sintetice, polimerilor silico-organici. P. și procesele similare stau la baza biosintezei protidelor, acizilor nucleici, celulozei.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink