9 definiții pentru policlorură

POLICLORÚRĂ, policloruri, s. f. (Chim.; în sintagma) Policlorură de vinii = clorură de polivinil. – Din fr. polychlorure.

POLICLORÚRĂ s. f. (Chim.; în sintagma) Policlorură de vinil = clorură de polivinil. – Din fr. polychlorure.

!policlorúră (-li-clo-) s. f., g.-d. art. policlorúrii; pl. policroruri

policlorúră s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. policlorúrii

POLICLORÚRĂ s. policlorură de vinil v. clorură de polivinil; policlorură de viniliden v. clorură de poliviniliden.

POLICLORÚRĂ s.f. Policlorură de vinil = clorură de polivinil. [< fr. polychlorure].

POLICLORÚRĂ s. f. ~ de vinil = produs macromolecular prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit în electrotehnică, în construcții etc.; clorură de polivinil. (< fr. polychlorure)

policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POLICLORÚRĂ s. (CHIM.) policlorură de vinil = clorură de polivinil; policlorură de viniliden = clorură de poliviniliden.

Intrare: policlorură
policlorură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular policloru policlorura
plural policloruri policlorurile
genitiv-dativ singular policloruri policlorurii
plural policloruri policlorurilor
vocativ singular
plural