POLICIÉR [POLISIÉR] s. n. roman, film polițist. (< fr. policier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISIÉR, polisiere, s. n. (Franțuzism) Roman sau film polițist. [Scris și: policier. – Pr.: -si-er] – Din fr. policier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

polisiér s. n., pl. polisiére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Scris și policier - LauraGellner

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

policier s.n. (franțuzism; film, lit.) Film (roman) polițist ◊ „«Un comisar acuză» se recomandă ca un bun policier, în care protagonistul își conduce actele sale justițiare până la ultimele lor consecințe, neutralizând una câte una verigile bandei criminale, ceea ce nu înseamnă că Moldovan este numai și numai un «pistolar».” Cont. 5 IV 74 p. 5. ◊ „Un «policier» naiv, așadar, minunat făcut în naivitatea lui, mut, cu desăvârșire mut, rapid.” R.lit. 20 XI 75 p. 17. ◊ „În cazul policierului pornit de la cartea lui N.M. «Cercul magic» dispune de relații umane mai bogate, mai dramatice prin complexitatea lor, decât multe alte surori întru gen.” Sc. 18 XII 75 p. 4; v. și Cont. 26 XII 75 p. 7, R.l. 17 IV 80 p. 17; v. și film-dezbatere, science-fiction [pron. polisié] (din fr. policier; DMN 1968)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink