POLICALIFICÁT, -Ă, policalificați, -te, adj. Calificat în mai multe specialități. – V. policalifica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICALIFICÁ, policalífic, vb. I. Refl. A se califica în mai multe specialități. – Poli- + califica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE POLICALIFICÁ mă policalífic intranz. A se califica în mai multe specialități. /poli- + a se califica
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICALIFICÁ vb. refl., tr. a (se) califica în mai multe specialități. (< poli- + califica)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
policalificá vb., ind. prez. 1 sg. policalífic, 3 sg. și. pl. policalífică
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
policalificát, -ă adj. Calificat în mai multe activități ◊ „Muncitori policalificați pentru întreținerea locuințelor.” I.B. 3 XI 71 p. 1. ◊ „Vom organiza un număr de 10 echipaje de control cu personal policalificat.” R.l. 2 V 74 p. 3 (din poli- + calificat)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink