POLEITÓR, poleitori, s. m. Muncitor care poleiește2. [Pr.: -le-i-] – Polei2 + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLEITÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de poleire. [Sil. -le-i-] /a polei + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
poleitór s. m., pl. poleitóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink