poledițá, pers. 3 sg. poledițéază, vb. I (reg.) a se face polei, a se polidi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POLÉDIȚĂ s. v. ghețuș, polei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poledíță, poledíțe, s.f. (înv. și reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. brumă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink