POLARIZATÓR, -OÁRE, polarizatori, -oare, adj. Care polarizează; polarizant. – Din fr. polarisateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care polarizează; care produce polarizare. /<fr. polarisateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIZATÓR, -OÁRE adj. Care polarizează. [Cf. fr. polarisateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIZATÓR s.n. Polarizor. [< germ. Polarisator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIZATÓR adj. v. polarizant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

polarizatór adj. m., pl. polarizatóri; f. sg. și pl. polarizatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink