POLARIMÉTRU, polarimetre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al unei radiații. – Din fr. polarimètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIMÉTRU ~e n. fiz. Aparat pentru măsurarea gradului de polarizare a luminii. /<fr. polarimetre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea polarizării și pentru a constata dacă un corp este activ la lumina polarizată. [< fr. polarimètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIMÉTRU s. n. instrument folosit în polarimentrie. (< fr. polarimètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polarimétru s. n. (sil. -tru), art. polarimétrul; pl. polarimétre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink