POLARIMETRÍE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimétrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIMETRÍE f. fiz. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optice active. /<fr. polarimétrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIMETRÍE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLARIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă a substanțelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare a luminii. (< fr. polarimétrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polarimetríe s. f. (sil. -tri-), art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink