POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-. – Pl. și: poiene] – Din sl. poljana.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POIÁNĂ poiéne f. Teren fără copaci, acoperit cu iarbă și flori, dintr-o pădure; luminiș; colnic. [G.-D. poienei; Pl. și poieni] /<sl. poljana
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poiánă s.f., g.-d. art. poiénii; pl. poiéni.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POIÁNĂ s. luminiș, (pop.) colnic, zariște, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (O ~ de pădure.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poiánă (poiéni), s. f. – Luminiș, cîmp deschis. Megl. pul’ană. Sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

poiánă s. f., g.-d. art. poiénii/poiénei; pl. poiéni/poiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUSCEA-DE-POIÁNĂ s. v. brândușă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink