pogodíre, pogodíri, s.f. (reg.) 1. înțelegere, învoire; sfătuire. 2. potrivire (cu cineva, ca preocupări și mentalitate). 3. evaluare; tocmire, târguire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POGODÍ, pogodesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se gândi, a chibzui. – Sb. pogoditi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

POGODÍ vb. v. conveni, împăca, înțelege, învoi, târgui, tocmi, vorbi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pogodí (pogodésc, pogodít), vb. refl. – A se înțelege, a se pune de acord. Sb. pogoditi (Tiktin). – Der. pogoadă, s. f. (acord, ordine). În Banat.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink