poghircí, poghircésc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.; despre cereale sau fructe rămase după cules) a aduna, a strânge. 2. (reg.) a fura.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POGHÍRCĂ, poghirci, s. f. 1. (Pop., la pl.) Fire de cânepă, răsărite târziu și nedezvoltate; resturi de cânepă rămase după cules. 2. Poreclă dată unui om mic de statură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

POGHÍRCĂ s. (reg.) poșomogi (pl.). (Firele nedezvoltate de cânepă se numesc poghirci.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poghírcă, poghírci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de cânepă răsărite târziu și nedezvoltate, rămase mici și subțiri; poșomogi, bârzoci (din care se face cea mai bună canură). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statură, pipernicit; (în forma: boghircă) om cu mintea slabă, prost, neghiob; jucător prost la jocurile de noroc; femeie urâtă. 4. nume de pasăre. 5. s.m. (în forma poghirc) nume de plantă târâtoare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink