POGĂCEÁ, pogăcele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pogace; pogăcioară. – Pogace + suf. -ea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

pogăceá s. f., art. pogăceáua, g.-d. art. pogăcélei; pl. pogăcéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pogăcí, pogăcésc, vb. IV (înv.) a mânca frecvent pogăci (turte din mălai cu jumări).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink