PODÓIMĂ, podoime, s. f. (Reg.) Pretext.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PODÓIMĂ s. v. motiv, ocazie, pretext, pricină, prilej.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

podoímă¹, podoíme, s.f. (reg.) 1. bârnă de sprijin pe care stă capătul de jos al fusului care învârtește piatra alergătoare a morii de apă; grindă, punte, posadă. 2. piesă de sprijin pentru manivela care transmite mișcarea roții la joagăr.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

podoímă², podoíme, s.f. (reg.) 1. persoană urâtă. 2. om leneș.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

podoímă (podoíme), s. f. – Pretext, scuză. Sb. podoima, cf. doimiti se „a se răsplăti cu vorbe”. În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink