PODÁN, podani, s. m. Persoană care era supusă la bir. ♦ Clăcaș; șerb. – Din pol. poddany.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

podán, podáni, s.m. (înv.) 1. supus rus, muscal. 2. persoană care era supusă la bir; clăcaș, șerb, iobag. 3. (reg.) îngrijitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

podán (podáni), s. m. – Birnic. Sl. podŭdanŭ „supus”, cf. pol., ceh. poddany (Cihac, II, 270). – Sec. XVII, înv. – Der. podanie, s. f. (înv., dare de pod).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

podán s. m., pl. podáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink