PODÁGRĂ, podagre, s. f. Gută localizată la membrele inferioare, afectând îndeosebi degetul mare al piciorului. – Din ngr. podághra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PODÁGRĂ ~e f. Boală cronică cauzată de dereglarea metabolismului și manifestată prin crize articulare dureroase; gută. /<ngr. podághra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PODÁGRĂ s.f. Gută a picioarelor. [< fr. podagre, cf. gr. pous – picior, agra – acces].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PODÁGRĂ s. v. gută.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

podágră (podágre), s. f. – Gută. – Var. înv. podagrie, podalghie. Ngr. ποδάγρα (Murnu 46), var. din gr. ποδαλγία. – Der. podăgrios, adj. (bolnav de gută). Sec. XVII, înv. După Rosetti, Studii ling., 29, ar fi împrumut din pol. podagra.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

podágră s. f. (sil. -gră), g.-d. art. podágrei; pl. podágre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) *gútă f., pl. e (lat. gŭtta, picătură, din cauză că se credea că această boală provine din infiltrarea umorilor). O boală de articulațiunĭ. Cînd atacă mînile [!] se cheamă chiragră (vgr. heirágra, d. heir, mînă, și agréo, apuc); cînd atacă picĭoarele se cheamă podagră (vgr. podágra, d. pûs, podós, picĭor, și agréo, apuc. V. pelagră). E o boală ereditară care se agravează bînd ceaĭ, cafea, vin și mîncînd sărăturĭ. Gută senină, amaŭroză. Gută sciatică, sciatică. V. artrită.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink