POCROVẮȚ, pocrovețe, s. n. Bucată de pânză folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină. [Var.: procovắț s. n.] – Din sl. pokrovĩci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POCROVĂȚ s. v. acoperământ, aer, cioltar, epitaf, șabracă, valtrap.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pocrovăț, pocrovețe, s.n. (înv. și reg.) 1. bucată de pânză care acoperă în altar obiectele de cult creștin; antimis. 2. țol, pătură de cal, pocladă. 3. giulgiu; capacul sicriului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pocrovăț s. n. (sil. -cro-), pl. pocrovéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pocrovắț, pocrovățe s. n. 1. Bucată de pânză sau de stofă pentru acoperirea unor obiecte de cult din religia creștină; acoperământ, (înv. și reg.) pocrov (1); pocroviță. 2. (Reg.) Giulgiu. 3. (În forma procovăț) Obiect de cult compus din două bucăți de stofă fină brodate cu cruci din galon de fir, cu care se acoperă potirul și discul, precum și dintr-o bucată mai mare, numită „aer”, care acoperă ambele vase. ♦ (Reg.) Capacul sicriului. [Var.: procovắț, procovéț, pocrovéț s. n., pocroveáță s. f.] – Din sl. pokrovetĭ.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink