POCOSTÍT, -Ă, pocostiți, -te, adj. (Reg.) Lustruit, poleit. – Din pocosti (< ucr. pokostyty „a lăcui”).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pocostít, pocostítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de metal) care a fost acoperit cu un strat subțire de metal prețios; poleit. 2. (despre ouă) încondeiat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink