PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură. 2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓCNET ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (la lovire, la cădere, la spargere etc.). /a pocni + suf. ~et
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓCNET s. v. pocnitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pocnét, pocnéți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pócnet s. n., pl. pócnete
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓCNETUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pocnéț, pocnéți, s.m. (reg.) copil rău.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink