POCLẮU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi cu ajutorul cărora este purtată prin apă de doi oameni. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

poclău s. n. (sil. -clău), art. poclăul; pl. poclăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink