POCITÁNIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POCITÁNIE ~i f. v. POCITURĂ. /pocit + suf. ~anie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POCITÁNIE s. 1. v. monstru. 2. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?) 3. v. stârpitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Pocitanie ≠ mândrețe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pocitánie (pocitánii), s. f. – Povestire, narațiune, citire. Sl. počitanie, cf. citi, citanie. Sec. XVII, înv. Dicționarele îl confundă adesea cu pocitanie „monstru”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pocitánie s. f. (sil. -ni-e), art. pocitánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocitániei, pl. pocitánii, art. pocitániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink