POCINÓG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinóc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POCINÓG ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. 2) reg. Început de bun augur. /<sl. poținoku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POCINÓG s. 1. v. poznă. 2. v. necaz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POCINÓG s. v. saftea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pocinóg (-guri), s. n. – 1. Saftea, prima vînzare din zi. – 2. Început. – 3. Bucluc, boroboață. Sl. počinŭkŭ „început” (Cihac, II, 269; Conev 78), cf. ceh. počinek.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pocinóg s. n., pl. pocinoáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rău (involuntar).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink