POANSONÁJ, poansonaje, s. n. Poansonare. – Din fr. poinçonnage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSONÁJ s.n. Poansonare. [< fr. poinçonnage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSONÁJ s. n. poansonare. (< fr. poinșonnage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSONÁJ s. v. poansonare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poansonáj s. n. (sil. poan-), pl. poansonáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink