POANSONÁ, poansonez, vb. I. Tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A POANSONÁ ~éz tranz. 1) A găuri cu ajutorul poansonului. 2) A grava cu poansonul. /<fr. poinçonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSONÁ vb. I. tr. A găuri, a marca cu poansonul. [< fr. poinçonner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSONÁ vb. tr. 1. a perfora prin ștanțare. 2. a marca cu poansonul (2). (< fr. poinșonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

poansoná vb. (sil. poan-), ind. prez. 1 sg. poansonéz, 3 sg. și pl. poansoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. poansonéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink