PNEUMO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „aer”, „gaz”, „respirație”. [Pron. pne-u-, var. pneum-. / < fr., it. pneumo-, cf. gr. pneuma].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PNEUMO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plămân”, „de plămân”, „pulmonar”. [Pron. pne-u-, var. pneum-. / < fr., it. pneumo-, cf. gr. pneumon].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PNEUM(O)- / PNEUMAT(O)-, -PNÉE elem. „aer, gaze, respirație”, „plămân”. (< fr. pneum/o/-, pneumat/o/-, -pnée, cf. gr. pneuma, -tos, pneumon, pnoia)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PNÉUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. [Pron. pne-u-. / cf. it. pneuma, gr., lat. pneuma – suflu].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PNÉUMĂ s. f. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. (< fr., gr. pneuma)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink