PNÉUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. [Pron. pne-u-. / cf. it. pneuma, gr., lat. pneuma – suflu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PNÉUMĂ s. f. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. (< fr., gr. pneuma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink