PLURÁLE: ~ tántum adj. (despre nume) Care are numai formă de plural. /Cuv. lat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe ființe sau lucruri de același fel. ◊ Pluralul autorității (sau al maiestății) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autoritățile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere științifice, publicistice și oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea populară) de referire la persoana proprie în discuția cu cineva considerat superior. Pluralul politeții (sau al reverenței) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ◊ Atenție plurală = atenție distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURALE TANTUM adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURÁL ~ă (~i, ~e) și substantival : (Număr) ~ formă a categoriei gramaticale a numărului care indică că este vorba de două sau mai multe persoane ori lucruri (de același fel). /<lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURÁL adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică două sau mai multe ființe, lucruri de același fel. (< lat. pluralis, germ. Plural)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURÁLE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular. (< lat. plurale tantum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURÁL adj. v. complex, multilateral, plurivalent, polivalent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Plural ≠ singular
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plurál (-luri), s. n. – 1. Categorie gramaticală care arată că este vorba de mai multe obiecte, ființe etc. – 2. (Adj.) Care indică o pluralitate. Lat. pluralis (sec. XIX). Ca adj. nu se folosește la f. – Der. pluralitate, s. f., din fr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

plurál adj. m., pl. pluráli; f. sg. plurálă, pl. plurále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plurál s. n., pl. plurále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plurále tántum loc. adj. (substantiv plurale tantum), pl. plúralia tántum (sil. -li-a) (substantive pluralia tantum)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink